Intrebari frecvente despre monumente istorice

Întrebări frecvente pe marginea legilor privind protejarea patrimoniului cultural

 

Monumente istorice

 

                   Proiect cofinanţat de Fundaţia CONCEPT  în cadrul Programului Regional de Artă şi Cultură, componenta “Politici Culturale - Dezvoltare şi implementare” al reţelei Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă

 

          Durata proiectului: un an
          
          Coordonator de proiect: Irina Oberländer-Târnoveanu
          
          Contract de finanţare nr. 274 / 15. 01. 2002 cu Fundaţia CONCEPT

 

 

1. Ce sunt monumentele istorice?

 

2. Care sunt criteriile pentru ca o construcţie să fie declarată monument istoric?

 

3. Cine stabileşte calitatea de monument istoric?

 

4. Cum pot să aflu care sunt monumentele istorice din localitatea mea?

 

5. Ce înseamnă zona de protecţie a unui monument istoric şi de ce este necesară?

 

6. Ce înseamnă zonă protejată?

 

7. De ce este necesară însemnul de monument istoric şi cine îl montează?

 

8. Cui semnalez deteriorarea, intervenţia ilegală asupra unui monument istoric?

 

9. Cum pot să propun înscrierea unei construcţii în Lista Monumentelor Istorice ?

 

10. Ce obligaţii are proprietarul unui monument istoric?

 

11. Ce se înţelege prin intervenţii asupra unui monument istoric?

 

12. Ce obligaţii are primarul faţă de monumentele istorice ?

 

          1. Ce sunt monumentele istorice?          
          Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României (sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român), semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală. Ele sunt parte din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.    

 

      
          
2. Care sunt criteriile pentru ca o construcţie să fie declarată monument istoric?          
          Principalele criterii pentru ca o construcţie să fie declarată monument istoric sunt: vechimea;  raritatea într-o localitate, zonă sau regiune ;  reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioadă istorică;  valoarea memorială - legată de personalităţi, evenimente sau momente din istorie; valoarea de mărturie.
          
          Vechimea - să fie de 50 de ani sau mai mult (deşi pot fi alese şi construcţii mai noi dacă au o valoare execepţională). Cu cât e mai veche, cu atât este mai valoroasă pentru că pe măsura trecerii timpului s-au păstrat puţine construcţii similare din aceeaşi perioadă.          
          1.Foarte veche este o construcţie care datează de peste 400 de ani, adică mai veche de anul 1600. La noi acestea sunt foarte puţine din cauza specificului ţării noastre de zonă seismică, materialelor de construcţii tradiţionale puţin rezistente (lemnul) şi deselor războaie şi distrugeri la graniţă de culturi. Construcţiile foarte vechi sunt în totalitate monumente istorice. Mai îndelung păstrate au fost, în general, construcţiile cu un grad de interes social şi religios: biserici, castele şi fortificaţii, reşedinţe boiereşti şi nobiliare, primării şi clădiri negustoreşti în oraşele din Transilvania. Unele au suferit numeroase trasformări şi refaceri ulterioare, altele au supravieţuit ca ruine.           
          2. Vechi sunt construcţiile care datează de 2- 400 de ani, adică din perioada 1600 - 1800. Cu cât perioda este mai îndepărtată, cu atât sunt păstrate mai puţine. Din această perioadă au supravieţuit şi construcţii din lemn, un număr mai mare de construcţii civile urbane şi rurale, ateliere şi hanuri, drumuri şi amenajări de cursuri de apă, heleştee, terenuri agricole, cimitire şi cruci de piatră. Toate acestea sunt mărturii preţioase asupra felului cum arăta mediul natural şi construit al strămoşilor noştri apropiaţi. Construcţiile vechi sunt în proporţie covârşitoare susceptibile de a fi declarate monumente istorice, excepţiile fiind acele construcţii care au suferit modificări care le-au schimbat complet aspectul iniţial, care sunt într-o stare atât de deteriorată încât este imposibilă salvarea lor, alte considerente ştiinţifice şi social-economice punctuale. În toate cazurile aceste construcţii vechi trebuie să fie documentate, fotografiate şi părţile de construcţie semnificative salvate şi adăpostite într-un muzeu.           
          3. Relativ vechi sunt construcţiile de 1-200 de ani, adică din perioada 1800 - 1914. În funcţie şi de alte criterii, de reprezentativitate, raritate, stare de conservare, valoare memorială, artistică, repere comunitare şi altele, multe din ele sunt susceptibile de a fi monumente istorice. Ele aduc în peisajul localităţilor noastre farmecul şi patina nobilă a trecutului apropiat, imaginea unui stil de viaţă şi a unor progrese pe calea modernizării şi progresului făcute de străbunicii noştri, necesara soliditate clasică care echilibrează modernul, atmosfera literaturii şi poeziei noastre clasice de secol XIX pe care o studiem în şcoală, a marilor curente artistice şi arhitecturale europene, adică acele repere de care avem nevoie azi pentru a trăi cu sentimentul tonic că nu suntem mai prejos decât alţii, că avem şi noi un trecut care ne poate însufleţi, că avem ce arăta oaspeţilor, că ştim să ne respectăm valorile.           
          4. Recente sunt construcţiile din perioada primului război mondial, din perioada interbelică şi primii ani după al doilea război mondial (1914 - 1950), care au mai puţin de o sută de ani vechime. Ele datează dintr-o epocă de mare având constructiv, stimulat de creşterea economică şi demografică, dar şi de industrializare şi de standardizare accentuată, de simplificare în folosul funcţionalului şi utilităţii imediate. Doar o mică parte din construcţiile recente pot fi declarate monumente istorice - cele realizate de mari arhitecţi, cel care au o valoare artistică deosebită sau au valoare de unicat, cel care ilustrează tehnici, materiale sau stiluri complet noi, inclusiv construcţii -martor al unor eşecuri tehnice. Multe din aceste construcţii pot avea însă o puternică semnificaţie pe plan local şi prin urmare ocrotite la acest nivel: şcoala veche dintr-un sat, biserica unei comunităţi, primării, gospodării ţărăneşti tradiţionale, gări şi castele de apă, poduri şi depozite industriale, sedii de primării, case care au aparţinut unor personalităţi sau familii de vază dintr-o localitate, parcuri şi grădini, prăvălii şi pieţe publice, fântâni, troiţe, cimitire, locuri tradiţionale de petreceri câmpenenşti, chioşcuri şi foişoare, etc. Ele trebuie inventariate cu grijă şi ocrotite. Niciodată nu suntem suficient de zgârciţi şi de precauţi când este vorba de mărturiile trecutului apropiat, de ştergerea specificului local, a reperelor localităţii sau zonei în care trăim. Modernizarea nu trebuie să fie făcută prin distrugere, fără nici o grijă pentru ziua de poimâine, pentru ce lăsăm mai departe.       
          
          
3. Cine stabileşte calitatea de monument istoric?
          
        Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.
          
          4.
Cum pot să aflu care sunt monumentele istorice din localitatea mea?
          
          De la primăria localităţii, de la Direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural care îşi are sediul în reşedinţa de judeţ sau de pe Internet, unde sunt publicate listele de monumente istorice pe judeţe şi localităţi. În viitorul apropiat veţi repera monumentele istorice după plăcuţa amplasată pe clădire, cu sigla de monument istoric.
          
          
          
5. Ce înseamnă zona de protecţie a unui monument istoric şi de ce este necesară?
          
          Zona de protecţie din jurul unui monument este o porţiune de teren delimitată şi trecută în regulamentul local de urbanism pe care nu se pot face construcţii, plantaţii şi alte lucrări care ar pune în pericol, ar polua, ar diminua vizibilitatea, ar pune în pericol eventualele vestigii arheologice subterane aflate sub sau înimediata vecinătate a monumentului. Este o zonă-tampon între monument şi mediul înconjurător actual. Zonele de protecţie din jurul monumentelor istorice sunt de minimum 100 de metri în localităţile urbane, de 200 de metri în localităţile rurale şi de 500 de metri în exteriorul localităţilor, distanţe măsurate de la limita exterioară a terenurilor pe care se află monumente istorice. Terenul pe care se află un monument istoric include, în afară de construcţia propriu-zisă, şi drumuri de acces, scări, parcul sau grădina, turnuri, chioşcuri şi foişoare, gardul sau zidul de incintă, bazine, fântâni, statui, cimitire şi alte construcţii sau amenajări care formează ansamblul monumentului.
          
         6. 
Ce înseamnă zonă protejată?
          
          Zona protejată poate fi o zonă naturală protejată - care cuprinde valori de patrimoniu natural, specii rare de plante sau animale, formaţiuni geologice rare sau forme de relief deosebite - sau zonă construită protejată - care cuprinde o suprafaţă de teren cu o anume densitate de construcţii de interes, fie că acestea se află subteran, cum este cazul cu rezervaţia sau situl arheologic, sau vizibile la suprafaţa solului, cum sunt centrul istoric sau zona istorică a unor localităţi, ansamblul urban. Delimitarea zonei protejate se face de către Consiliul Local şi urmăreşte păstrarea zonei protejate cât mai mult şi cât mai bine posibil, controlul intervenţiilor de orice fel - defrişări, distrugeri, reparaţii, modificări, demolări, construcţii noi, săpături care să afecteze subsolul, etc. şi punerea în valoare a zonei protejate pentru înbunătăţirea calităţii mediului şi a vieţii locuitorilor, pentru turism nedistructiv.
          
         7. 
De ce este necesară însemnul de monument istoric şi cine o pune?
          
          Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanţii primăriei, în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice. Însemnul este menit să atragă atenţia asupra regimului special de protecţie de care se bucură construcţia respectivă, atât în timp de pace, cât şi în timp de război.

 

  8. Cui semnalez deteriorarea, intervenţia ilegală asupra unui monument istoric?
          
          Primăriei localităţii, Poliţiei, Direcţiei judeţene, Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi mijloacelor mass-media: presă, televiziuni, posturi de radio.
          
         9.
Cum pot să propun înscrierea unei construcţii în Lista monumentelor istorice?
          
          Prin cerere scrisă adresată Direcţiei judeţene, de patrimoniu. Dacă obiectivul pe care doriţi să-l propuneţi are mai degrabă valoare locală, puteţi să adresaţi propunerea primărie localităţii. În toate cazurile este bine să daţi cât mai multe informaţii posibile şi să vă susţineţi propunerea cu argumente. Poate că ştiţi lucruri pe care puţini alţii ar avea de unde să le afle sau le-ar considera importante.
          
         
10. Ce obligaţii are proprietarul unui monument istoric?
          
          Proprietarul unei construcţii sau zone protejate are obligaţii de bun gospodar, cu atât mai mult cu cât proprietatea lui are prin lege o semnificaţie deosebită pentru comunitatea în care trăieşte şi pentru ţară. Prin urmare, proprietarul, indiferent că este statul prin reprezentanţii săi sau un proprietar privat, trebuie să întreţină monumentul istoric, să nu facă intervenţii fără un aviz prealabil, să asigure paza, conservarea, consolidarea, restaurarea şi punerea în valoare prin mijloace adecvate.
          
         
11. Ce se înţelege prin intervenţii asupra unui monument istoric?
          
          Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor; fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră, cu condiţia ca modificările să fie reversibile. (2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparaţiile curente, lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă; b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice; c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice; d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare; e) strămutarea monumentelor istorice; f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

 

                12. Ce obligaţii are primarul faţă de monumentele istorice ?
          
          Primarul localităţii are, printre alte obligaţii, pe aceea de a cunoaşte monumentele istorice din localitatea sa şi de a se îngriji ca toţi cei direct sau indirect legaţi de monumentele istorice - de la proprietarul acestuia, poliţie, pompieri, membrii consiliului local, şi până la locuitorii şi vizitatorii localităţii să ştie care sunt monumentele istorice şi ce înseamnă protejarea lor. Informarea o face prin comunicare directă cu cei interesaţi, în scris, prin aplicarea însemnului de monument istoric pe construcţiile protejate, prin afişe, pliante, popularizare. Primarul, ca primul cunoscător şi ocrotitor al patrimoniului cultural din localitatea lui, trebuie să vegheze ca monumentele să fie conservate, iluminate, păzite, protejate contra distrugerilor, calamităţilor şi incendiilor, iar intervenţiile asupra monumentelor istorice să fie făcute cu toate avizele necesare.
          Primarul are următoarele atribuţii specifice:
           a) verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigură menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;
           b) ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;
           c) emite de urgenţă autorizaţia de construire, în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, în vederea executării lucrărilor provizorii sau de intervenţii urgente, de consolidare temporară şi punere în siguranţă a monumentelor istorice; valabilitatea autorizaţiei de construire provizorie este de 6 luni, putând fi prelungită o singură dată cu încă 6 luni, şi încetează o dată cu eliberarea unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare definitive;
          d) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt timp direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
          e) asigură prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;
          f) asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;
          g) asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.

 

Informaţii preluate de pe site: www.cimec.ro "Patrimoniu cultural - comunitate - cetăţean" .

 

 

 

 



Ultima actualizare: 28.06.2013
» Lista completă